Sa fiu poet si sa umplu suflete mereu,
O sa scriu mereu pentru ca asta e visul meu,
Asta ma caracterizeaza,asta sunt eu.
Iubita mea poate nu o sa ma cunoasca lumea,
Dar eu vreu sa vad cum zambeste luna,
Sa simt ca-m alinat un suflet pierdut,
Sa stiu ca atunci cand citeste inima nu la mai durut.
Unii fac muzica,altzii fac proza si altzii poezie,
Ma intreb oare la final cine o sa mai fine?
Muzica a cazut de prea multa vreme,
Povestile deja sunt pline de probleme.
Poezia nu mei e ce-a fost o data,
Nu mai sunt printi si-o prea frumoasa fata,
Au ramas doar doruri si sentimente ce atarna greu...
Dar stiu ca nu atarna doar de sufletul meu.
Poezia e cea care izvoraste din sufletul tau, cuvintele tale sunt sunetele de vioara care imbraca sufletele goale, saruta gandurile ce se pierd de-a valma si le aduna pe toate, le mangaie crestetul si le invata lumina zorilor si parfumul vietii ce trebuie simtit pana in adancul plamanilor..., rimele dau acordurile prelungi ale unui pian surd si imbata urechile ce apar adesea adormite si doar tu cu poezia ta ne poti trezi pe toti la viata...
RăspundețiȘtergerete iubesc si imi doresc sa scrii tot timpul:Xdespre orice vrei tu, pentru ca scrii foarte frumos:)