Incer sa trec usor peste toate,
Incer sa ma schimb numai pentru ea,
Frumoasa mea,ca ea nu-i nimenea.
Incerc sa ies din intunericul rece,
Sa pot sta langa ea si sa nu mai plece,
Dar lumina ma raneste tot mai tare,
Dar langa ea toata durerea mea dispare.
Acum doar ea imi umple cana cu speranta,
In loc de cafea in fiecare dimineata,
Si-mi mangaie sufletul cu vorbe fine,
Chiar nu vreau sa pleci,te vreau mereu langa mine.
Stiu ca sunt multe,dar o sa trecem peste toate...
No sa ne uitam in spate si mergem mai departe,
Tot mai departe mereu impreuna,
Sa nu-mi dai niciodata drumu de mana.
Iti voi da fiecare picatura de culoare albastra din cerul ochilor mei, iti voi picura din lacrimi inca nenascute, puterea de a merge mai departe. Lumina e puternica, dar sufletul tau trebuie sa stie ca e lumina ingerului tau.
RăspundețiȘtergereIti luminez, dragul meu, calea spre locul unde eu sunt. Lumina mea e orbitoare, dar genele mele negre iti vor proteja privirea cafenie in care tacerile mele cele mai adanci s-au pierdut, in care sufletul meu isi odihneste trupul ...
Mana mea e in mana ta, de fapt mana mea e mana ta, atinge-ti fata si ai sa vezi ca-mi simti mangaierea.
Speranta mea e ambitioasa, este ca atunci cand soarele se incapataneaza sa iasa dupa norii grei, negrii, si chiar daca nu il poti vedea, ii poti simti raza razbind prin intunericul aerului.
Poate nu am cele mai potrivite cuvinte si stiu ca nu am trait nici pe sfert din cat ai trait tu, dar am un zambet pentru tine si o dragoste imensa care sper sa te ajute intotdeauna, iubitul meu>:D<
Te iubesc foarte mult, micutule!:*