Doar ti-am promis

Stiu iubita mea ca ti-am promis de mult timp o poveste,dar in fiecare zi din viata mea o astern usor si catifelat ca petalele de trandafir rosu ca de catifea,sa-ti mangaie mereu visele si calea,sa-ti sopteasca duios cantecul ce-l astern pe aripi de vant rece in fiecare seara.Un cantec ce doar noi il auzim,un cantec ce doar pe tine te patrunde cu note fine si pale,ce doar tie iti aduce zambetul de catifea mereu.
    Stiu ca de multe ori lipsesc cand ai nevoie de mine,dar incerc sa-mi fac timp pentru toate si tu iubita mea esti cel mai important lucru din viata mea,doar la pieptul tau si doar inconjurat de dragostea ta atat de parfumata ce-mi imbata simturile cu mii de arome ma simt cu adevarat acasa.Incep sa te simt in ficare parte din mine si port imagina ta bine tiparita in sufletul meu,doar tu pentru mine esti cea mai frumoasa,doar tu esti ingerasu meu ce-mi poarta grija in noaptea rece si zilele ploioase ce nu inceteaza sa ne ocoleasca.Imi pare de multe ori rau ca te cert si sunt matur,uneori parca prea matur pentru un suflet gingas si rafinat ca al tau si-mi curg lacrimi in fiecare noapte din chipul parca cioplit in piatra si uitat de toata lumea,parca prea trecut de vreme si prea ros de vant si ploi,dar asa a fost viata cu mine,a fost mai rea,mai dura,dar imi pare rau ca uneori iti spun lucruri care dor.
    Nu o sa uit niciodata ca ti-am promis o poveste,desi deja o astern cu litere din praf de stele chiar peste picioarele tale goale si-o sa continui pofestea fie ea mai buna sau mai rea o sa scriu povestea asta pentru eternitate,chiar si dupa ce voi pasii printre stele,o voi pune in continuare in praf de stele si lacrimi cristaline peste trupul tau atat de gol si superb.
   Tu mi-ai spus mereu ca incepi ziua cu gandul la mine,dar eu niciodata nu-mi iau gandul de la tine,chiar si cand dorm iti fad chipul zambind si incerc sa-l ating si nu pot si plang si te vad in fiecare lacrima ce sa scurge incet ptrintre pleoape si sapa iar pe fata mea atat de aspra si urata.
   Iti spun cat se poate de sincer ca acum scriu plangand cand ma gandesc ca esti atat de departe si am o parte din tine mereu cu mine,hartii pe care ai asternut ganduri atat de superbe si parfumul tau atat de tandru ce ma mangaie mereu,atat de greu imi e si ma simt atat de vinovat ca nu te am aici si ca am plecat parca prea devreme si vina asta e in fiecare zi tot mai grea si tot mai greu de purtat,ca pana si somnul dulce ma pedepseste si imi aduce soaptele tale tot mai puzin.Da deabea astept sa se termine noapte si sa stau iara cu tine,desi multe lucruri acum nu le mai fac cu placere,le fac doar pentru tine,doar ca tu sa fi cea mai fericita.
   Iubita mea vreau acasa,sufletul imi cere si simt ca nu mai rezist,simt cum crapa inima in mine si cum devin pe zi ce trece tot mai dur si parca simt ca ma tranform in piatra iar,fara sarutul tau,fara mangaierea ta,fara surasul tau,fara zambetul de catifea si fara ochii albastrii ce ma poarta in alta lume,totul e pustiu si rece,fara tine traiesc intr-un desert ce-mi spulbera din ce in ce mai mult visele.
   Te vreu iubita mea tot mai mult si tot mai tare,dorul de tine deja incepe sa doara,incepe sa intepe adanc in mine si sa scoata toata tandretea si romantismul ascuns adanc in sufletul meu,otata acum multa vreme atat de superb si mare,acum devenit o lume rece si goala pe care doar tu iubita mea poti sa o reconstruiesti.
   As pute-a sa continui sa pun litere o eternitate,dar ma opresc aici pentru ca restul povestii o astern doar la picioarele tale si povestea noastra nu o sa aiva niciodata sfarsit,povestea noastra are doar un inceput si va continua pana cand stelele nu vor mai stralucii si pana toti trandafiri din lume se vor ofilii.
  Sa sti ca am un trandafir artificial.
  Te iubesc mai mult decat iubesc stelele si luna,mai mult decat iubesc iarba verde si aieru de munte cu care am crescut,te iubesc mai mult decat iubesc soarele ce-mi incalzeste si lumineaza zilele.Am azuns sa te iubesc mai mult decat prima mea dragoste poezia.