Poet batran

Cate au trecut peste tine batrane,

Nimeni acum nimic nu-ti poate spune,

Cu ochii grei si plini de lacrimi scrii iara,

Amintindu-ti cu drag de prima seara.

Poet batran pierdut printre ganduri,

Inecat in al tau dulce amarui,printre randuri,

Cu zambet sincer,dar tot mai rar pe fatza,

Intampini cu dor si dragoste fiecare dimineatza.

Parinte a sufletului meu,ai pus pe foaie tot ce-a fost greu,

Parinte iti multzumesc ca m-ai aratat asa cum am fost eu,

Fara Dumnezeu cu tot ce-i bun si gresit mereu,

Iti multzumesc ca-i ales sa mergi pe drumul meu.

Si stiu parinte ca-ti datorez o viatza intreaga,

Stiu ca fara tine lucrurile nu pute-au asa sa mearga,

Si nu esti doar al meu,esti a multora,

Dar ei cred ca-i trait in umbra lor,dar erau defapt in umbra ta.

Esti doar unul pe pamant si te gustam totzi,

Impreuna fratzi,pentru tine fii si nepotzi,

Ne-ai calauzit sufletele atunci cand a fost mai greu...

Si pentru asta iti voi multzumii mereu.

Sper sa fi si pe drumul copilului meu frumos,

Sa-l faci si el ca pe mine mare si sanatos...

Si sper sa calauzesti tot mai multe suflete spre bine,

Poet batran sunt mandru de tine.

Au fost zile bune si noptzi negre si tot n-ai plecat,

Nu te-ai gandit la tine te-ai gandit la noi,suflet minunat,

Iti meritzi odihna ce-a de veci,

Dar tu tot ramai printre noi,ne invetzi si nu vrei sa pleci.