Prin fluierul vietzii,facan-d raul sa plece,
Sa-ti bucure sufletul cu note fine,
Sa-ti mangaie fatza,parul si ploapele sublime.
Soaptele sufletului ciupesc firele inimi iara...
Si creaza cantecul superb parca de chitara,
Si creaza cantecul superb parca de chitara,
Se aude de parca e din acele chitari de lemn vechi,
Dar uneori nu-l auzi,iti trece pe langa urechi.
Fiecare picatura de ploaie cade parca pe-un pian,
Facan-d o multzime de bucurii an de an,
Iar frunzele rugini zboara pe harpa mandrului soare,
Ce-si pierde parca tot mai mult din culoare.
Timpul trece nortii se strang si vuiesc a furtuna,
Soptindu-ti parca,sa asteptzi ca vine vreme buna,
Dar raman fulgii de nea ce danseaza pe aces cante batran,
Iar eu in el soapte de amor iti ingan.
Dar de departe cel mai sublim sunet e al tau,
Glas de inger superb,in el fara pic de rau,
Si stiu ca drumul tau e alaturi de mine,
Doar tu-mi faci cantecul inimi sa sune cu adevarat bine.
Te vreau aici sa cantam impreuna,
Sub stele in bratzele mele sub clar de luna,
Sa facem ca totul in viatza sa sune armonios...
Sa facem destinul nostru lucrul cel mai frumos.
Dragul meu,
RăspundețiȘtergereUneori, simt ca am inima surda, si nu-mi pot auzi nici propriul glas ... Si incep si plang, caci nu te pot auzi,cand stiu sigur ca tu imi susuri note de pian, de chitara, de sanxon, cand imi picuri sunete, freamate de frunze cazatoare, soapte in bataie vantului fierbinte ... Dar sunt si momente cand aud si cel mai fin murmur al vocii tale ce ma striga si ma cheama de departe, incat stiu ca daca intind mana, tu imi vei lua mana in mana ta si incet ne-am prinde intr-un dans, un simplu vals de toamna printre frunzele fosnitoare, si iarna mi-ar picta in par mici sclipiri argintii de gheata, si mi-ar inrosii obrajii albi, iar primavara ne-ar gasii tot asa imbratisati, si tu mi-ai prinde in par mii de flori, m-ai imbraca in petale de trandafiri si ai saruta fiecare goliciune a trupului meu ce se lasa dezbracat de atingerea ta... Si vara ce-ar venii, ne-ar lasa goi unul in fata celuilalt, si raze de soare ar juca pe ale noastre trasaturi, si eu mi-as asterne parul pe pieptul tau, si as ingana iarasi cantecul nostru ...
Frumoase versuri, desi citindu-le pentru prima data, m-am aflat in situatia in care nu am putut auzi decat o lunga liniste, pe care am umplut-o cu melodia de la postarea anterioara (Albii trandafiri)... Probabil, ca atunci sufletul tau obosit a luat o pauza, si eu nu am mai putut asculta cantecul sau pur si simplu vina a fost a mea. Mai sunt coplesita de greutati, de lucruri mai urate, si simturile mele au de suferit mai ales cand tu nu esti sa-mi alini dorul de tine. Am un dor nebun de tine, si chiar imi lipsesti enorm de mult, iubitul meu. Sper ca fiecare rasar de stea sa mi te aduca mult mai aproape in acesta noapte... Te iubesc enorm de mult, ursuletul meu!
Noapte buna, gurita al meu!