Doar valurile marii albastre sa mai aud,
In linistea noptzii,ca un cantec surd,
Un cantec ce-mi imbata sulfetul iara,
Ca si ochii tai albastrii din prima seara.
Si simt cum stai privindu-mi somdul dulce,
Cand gandul tot la tine imi fuge,
Si mai simt focul din sufletul tau aparte,
Ce mistuie acum a amintirilor carte.
Si luna plange cand stie ce e in sufletul meu,
Cand vede,ca fara tine imi e tot mai greu...
Si trimite stelele sa ne mangaie pe amandoi,
Sa ne daruiasca vise in care suntem numai noi.
Dar lacrimi imi curg acum cand stiu ce simtzi...
Si-as fi ales sa te privesc de printre Sfintzii,
Dar te iubesc prea mult sa te las singura acum,
Acum cand pasim cu greu pe al nostru drum.
O vioara rece imi schinuie sufletul cumplit,
De dorul tau ingerul meu sunt umbrit,
Ti-as soptii cata durere am acum in suflet,
Dar nu mai am putere nici macar de un cuget.
Daca ai stii ca sunt ca o furtuna in mine, si cat de imprastiate imi sunt gandurile de aceasta toamna atat de rece... e o durere surda ce ma macina pe fiecare zi ce trece si sunt departe de tine... ma uit printre filele ce s-au asternut, si plang si imi pare rau... ca au fost momente in care am distrus fericirea ta si nu am stiut sa am grija de tine.... si pentru fiecare moment, se rup in mine franturi, bucati si ma intreb oare cum as putea sa=ti redau acel zambet de alta data, acea privire...Iarta-ma pentru fiecare moment in care te-am ranit ...
RăspundețiȘtergerete iubesc enorm de mult, chiar daca candva am gresit foarte mult...