Pe malul lacului

Intr-o zi insorita de vara pe marginea lacului albastru isi face aparitzia in casa ce-a veche si murdara un barbat in scaun cu rotile.Rampa din fatza usii era deja pusa,era planificat ca el sa locuiasca acolo o luna.
  Barbatul era inalt,robust,inalt si rodunt la fatza.Se citea in privirea lui un sufleu rece de tristetze si singuratate.Privea cu ochii caprui parca pierdutzi in amintiri insula care isi facea aparitzia de dupa patura de ceatza ce invelea lacul.
  Zilele trece-au barbatul incepuse sa puna casa la punc incetul cu incetul,dar parca viatza nu decurgea normal,ceva lipsea.Barbatul era scriitor si poet,scrisese multe in viatza lui pentru care si acum era apreciat,o imaginatzie de invidiat,dar de la o perioada melancolia il cumprinsera.Mai exact de cand fosta iubita murise in sufletul lui acum parca prea rece si prea intunecat pentru o viatza ca asta.Ce cauta oare?de ce sa mutat asa departe?si de ce a ales acest loc?de ce doar pentru o luna?.Erau intrebari care ai framantau si pe vecinii care erau foarte curiosi.
  Timpul trecu si oamenii au inceput sa nu-l mai observe,in sinea lui chiar asta isi dorea,dar a aparut o copila care stia de darul lui si citise cateva lucrari reusite.Copila vroia sa invetze ce e imaginatzia?cum funcrtzioneaza si cum o poate face sa o aiva si sa o foloseasca.
   Barbatul nu stia ce sa-i spuna copilei,dar avea in mintea lui o imagine bine intiparita care o vede-a cu ochii mintzii in fiecare dimineatza.
   I-a spus fetei ca imaginatzia e cel mai frumos lucru oferit omului si cel mai sublim gand pe care mitea umana il poate crea.
  Fata deveniea tot mai curioasa cand barbatul ai povestea basme ca si cand erau parte din viatza lui trecuta,dar fata ramanea mereu dezamagita cand la finalul povestii afla ca a fost doar imaginatzie.
  Lucrurile nu merge-au deloc bine pentru barbat,gandurile lui erau tulburi si negre,vroia sa gaseasca ceva,dar nici el nu mai stia ce cauta.
  Intr-o dimineatza fetitza vroia sa alfe cum poate barbatul sa isi foloseasca imaginatzia,iar barbatul a intrebat-o:"Ce vezi cand privesti lacul?"iar fetitza ai raspunsese:"Un lac si indepartare o insula plina cu copaci"
-Foarte bine.
-Acum spune-mi te rog ce nu vezi cand privesti lacul?
-Cum adica?
-Ce nu vad cand privesc lacul?
-Nu vad nimic nu e nimic acolo,sunt doar lucrurile ce le-am spus.
-Bine draga mea,lectzia de azi sa terminat,potzi sa mergi acasa.
-Apropo,spuse fetitza,mama te-a invitat la cine.
  Fetitza fugii rusinata si nu a mai iesit afara intreaga zi.
  Barbatul aflase ca fata are ince 2 surori,iar mama lor tocmai divortzase.Cum un domn galant nu poate merge la o intalnire cu mana goala se hotara sa ia un cadou foarte neobisnuit,o oglinda.
  Se inbraca cu greu din cauza picioarelor care inghetzase definitiv dupa tragicul accident de masina in care iubita lui isi daduse ultima suflare,dar intr-un final ajunsese la usa gazdelor.
  -Buna seara,dumneata trebuie sa fi vecinul de langa.
  -Da eu sunt,ma numesc Teddy.
  -Monica,incantata de cunostintza.
  -Cam ciudat numele pentru un barbat ca dumneata.
. -Da,imaginatzia unor oameni poate sparge bariere uimitoare.
  -Da asa e,mai ales ca am auzit ca suntetzi scriitor.
  -Am fost cand-va.
  -Am imprumutat cateva opere de ale dumneavoastra.
  -Ma iertatzi!m-am luat cu vorba,va rog haidetzi inauntru!
  -Multzumesc,oflinda e pentru dumneavoastra.
  -Ce cadou neobisnuit.
  -Pentru o casa in care locuiesc doar femei mi se pare potrivit doamna.
  -Intradevar avetzi dreptate.
  Totul decursese bine,barbatul era cu zambetul pe buze in timp ce toata lumea il studia atent.Monica insa il privea cu caldura,ceva o atragea la el.Avea ceva foarte aparte,ceva unic in privire si in felul in care vorbea.La un moment dat Teddy vazu un pian vechi in sufragerie si o intreba pe Monica daca cineva canta la el.
  -Din pacate nu,am incercat sa invatz fetele,dar nici una nu a avut inclinatzie spre pian.
  -Pacat,mi-a fi dorit sa mai aud un instrument atat de aparte.
  -Va pot canta eu in cantec mai putzin cunoscut,ar fi o mare placere.
  -Imi pare rau,dar placerea e de partea mea de data asta.
  Monica incepu sa cante,atunci vazu in ochii lui Teddy o liniste cuprinzatoare si un calm parca prea rece pentru ea.
  -Frumos,foarte frumos,as lasa toate geamurile casei doar ca sa aud o asemenea muzica.
  -Multzumesc!ma bucur ca va placut atat de mult.
  -Imi pare bine ca te-am cunoscut,a fost o cina pe cinste,dar ceasul nu ma mai lasa sa stau.
  -Da intradevar sa facut tarziu si sper sa ne mai vedem pe aici.
  -O noapte placuta!
  -Nopte buna!
  Teddy pleca cu aceasi tristetze cu care venii,dar pentru cateva ore barbatul uitase de tot si isi bucura inima cu compania minunatei familii.
  De dimineatza se auzi usa trandindu-se.Era copila grabita sa-i spuna barbatului ce descoperii.
 -Mi-am dat seama despre ce vorbeatzi.
 -Oare?chiar ti-ai dat seama?
 -Domnule,dumneata ce nu vezi cand privesti lacul?
 -Eu nu mai vad nimic.
 -Eu vad.
 -Ce?
 -Vad o fata care alearga pe apa albastra.
 -De ce alearga?
 -E un batran in spatele ei intr-un carucior cu rotile care ai spune lucruri pe care nu le poate face.
 -Si in ce e imbracata fata?
 -E frumos imbracata,in dantela rosie,iar batranul are blugi si o camasa.
 -Foarte bine!asta inseamna imaginatzie,tocmai ai dat nastere primei tale creatzii.
  Fetitza fugi repede acasa.Acolo ai povestise mamai sale totul.Cum Teddy o invatza sa faca ce el facuse cu mult timp in urma.Mama ei era foarte fericita pentru ca copila state-a mai mereu trista si se gandea la parintzii ei,dar acum dupa mult timp o vazuse prima oara fericita.
  Monica se indragostise de barbatul visator,dar si Teddy se indragostise de femeia care ai aduse zambetul dupa multzi ani.
  -Ce mai facetzi?
  -Sti cum e o zi de vara insorita?
  -Da stiu,dar............
  -Sub razele acelea de soare se asterne o ploaie usoara.
  -E frumos ce spui,dar ce legatura are?
  -Ai simtzit vreodata adierea calda dintr-o asemenea zi care iti intra in casa si te maingaie parca si in strafundul sufletului.
  -Da
  -Asa esti tu cand intrii me usa.Adierea dintr-o zi frumoasa de vara.
  -E foarte frumos,dar timpul a trecut si ma tem ca adierea sa cam stins.
  -Putem lua cina in seara asta impreuna Monica?
  -Daca doritzi?
  -Daca doresc te rog suntem cam pe la aceasi varsta.
  -Daca doresti.
  -Te deranjaza daca o luam sub cerul liber?
  -Nu,nu am mai facut asta niciodata.
  -Nici eu dar sper sa fie ceva special.
  Ziua trecu si seara venii iara,cei doi se intalnira pe marginea lacului la o masa superba,Teddy facuse totul sa para atat de special,dar el incepuse cu o intrebare foarte ciudata.
  -Crezi in magie?
  -Teddy,astea sunt baliverne.
  -Eu cred si cred ca intr-o zi picioarele astea or sa se miste iar.
  -Esti un om aparte,dar nu cred ca acest lucru se va intampla curant.
  -Da,tot ce se poate.
  Timpul trecu cei doi poveste-au si se simtze-au foarte bine,cand de pe insula o lumina misterioasa de un albastru suberb ai orbi pentru cateva minute.
  -Ce a fost asta Teddy?
  -Poate ca a fost cea ce nu crezi tu.
  -Nu se poate,asa ceva nu se poate intampla niciodata,sunt doar povesti de adormit copii.
  -Da monica,dar si acele povesti au fost spuse de cineva.
  -Gandul omului creaza,dar nu poate crea cea ce e basm.
  -Imi acorzi acest dans?
  -Teddy dar tu nu potzi sa mergi.
  -Credintza si sperantza au facut ca lumina din sufletul meu sa apara si sa imi indeplineasca cea mai frumoasa dorintza.....
   Teddy se ridica si o lua pe Monica de mana.Ea foarte uimita nu stia ce sa mai creada si ce sa mai zica.Emotzile erau mari dar Teddy era sigur pe el,dar monica era confuza si isi incurca pasii mereu.........
   Luna de vara trecu iar Teddy a plecat,lasand-o pe Monica trista.Copila isi luase ramas bun de la el si ai multzumii pentru tot,dar si copila il iube-a ca pe un parinte.
   Lunile trecusera iar Monica primi intr-o zi un email pe telefon.
  "Imi pare rau ca nu am mai tzinut legatura,am fost foarte ocupar,sper din suflet sa ma intelegi.Sper ca si copii si tu suntetzi bine.
   Multzumesc ca mi-ai readus imaginatzia si sperantza de a merge din nou,am decis sa ma mut in casa in care mi-au revenit toate visele,sper sa ma vizitezi curand"Teddy.
   Monica alerga repede pana la casa vecina unde il vazu pe Teddy asteptand-o in pragul usi.
   -Grea negocierea,pentru un asemenea vis.
   -Nu crede-am ca o sa te mai intorci vreodata.
   -De ce ai renuntzat la tot doar pentru asta?
   -Am dat drepturile de autor si am cumparat casa.
   -Am citit in ziar ca ai vandut drepturile.
   -Imi pare rau,visele si sperantza imi aduc mai multa fericire.
   -Nu-mi vine sa cred ce-ai facut.
   -Hai acasa!
  Monica ramasera uimita si nu crede-a ce aude,barbatul pe care il iubea tocmai ai spusese acest lucru,toate visele ei se impline-au chiar atunci,dar si ale lui se implinise.
  Totul a foat frumos iar ei sau mutat impreuna.Monica devenise iar o sotzie buna si Teddy facea ce stia el mai bine,compunea pentru iubita lui.
  Timpul trece si ne arata ca viatza e plina de surprize si miracole,crede ai sperantza si visele tale se vor implinii.