Dus de lacrimi

Somnul iar nu ma ia,si imi e uda fatza,
Cand imi aduc aminte cum te mangaiam dimineatza,
Cand imi dau seama ca tot ce-a fost sunt acum amintiri,
Cand te tzine-am in bratze si simtze-am cum respiri.

Deja imi e dor sa-ti privesc ochii albastrii,
Imi e dor sa te tzin de mana si sa-ti arat astrii...
In timp ce mergem spre oras invelitzi de noapte,
Ma doare sufletul cand te stiu asa departe.

Si mi-as fi dorit sa fac mai mult si sa fie mai frumos,
Pentru zambetul tau as intoarce lumea pe dos,
Fara sarutul tau ma simt hidos si visele-mi dispar,
Iar clipele in singuratate sunt iar pline de amar.

Mi-am promis mie ca nu plang dar ma mint iara...
Si fac asta a nu stiu cata oara,
Ma straduiesc sa nu ma doara,dar ai rupt o parte din mine...
Si-ai luat-o departe,foarte departe cu tine.

Nu-s perfect si poate am ceva bun printre miile de defecte,
Dar ma simt bine in bratzele tale printre saruturi discrete,
Printre priviri parca secrete invelite de mister,
Imi amintesc tot si astept sa intrii pe usa,atat mai sper.

Astept sa te vad cum vi de la dus plina de pasiune,
Imi e dor sa vad focul din ochii tai in clipele nebune,
Astept desi stiu ca nu vei intra si ma inec in patimi,
Astept sa vi de la dus in timp ce fac dus cu proprile lacrimi.