Pun pretz

As vrea ca viatza mea sa prinda iar culoare,
Sa ma pierd iar cu ochii in zare,
Sa mi se reaprinda focul din privire,
Sa retraiesc iar cea mai scumpa amintire.

Pentru ca nu pun pretz pe obiecte,pun pe trairi,
Pun pe suflete minunate si pe cele mai frumoase amintiri,
Pun pe oameni buni care stiu sa-ti ofere un zambet,
Cand din vocea ta ramane doar un stins cuget.

Pun pretz pe ochi frumosi ce-ti zambesc mereu,
Pun pretz pe oameni ce sunt langa tine chiar daca e greu,
Pentru ca sigur ai fost in locul meu si-ai simtzit durere...
Si sti foarte bine cat conteaza in acel moment o mangaiere.

Amintirile frumoase nu se culeg niciodata din fotografii,
Se culeg din mintea ta si din felul tau de-a fi,
Se vad in lipsurile pe care le traiesti si ti-ai dorii sa ai ce-a fost,
Chiar daca pentru totzi din jurul tau acel ceva nu are nici un rost.

Uneori ma regasesc in lucrurile clasice,
In creatzii simple dar ca idei foarte plastice,
In superbul ce e banal acum pentru o lume intreaga,
Ce nu vrea sa stie ce e cu adevarat frumos si sa inteleaga.

Sa inteleaga ca iubirea nu se regaseste intr-o floare,
Ce la un moment dat se ofileste si moare,
Sa inteleaga ca dragostea sta in ochii ei albastrii...
Si o simtzi cand o tzi de mana si privitzi impreuna astrii.