Printre soapte calde de soare iti simt zambetul,
Printre lacrimile triste a norilor iti aud cantecul,
Ce-mi mangaie prin frunzele ruginii de durere chipul,
Si crede-ma ca as vrea cu primii fulgi de nea sa opresc timpul.
Sa-ti mangai chipul printre firele de iarba verde,
Cat te iubesc de mult nimeni nu ma crede,
Dar ma vede Bunul Dumnezeu si-mi da putere,
Sa-ti mai ofer printre florile de mar inca o mangaiere...
Si-un sarut tandru printre tradafirii verii noastre pacatoase,
O imbratzisare fierbinte in mijlocul iernii atat de geroase...
Si adutzi aminte de frunzele noastre de toamna ce cade-au bucuroase,
Cand ne-am gasit unul pe altul,cand sau imbratzisat sufletele noastre frumoase.
Cand am facut primele versuri pentru tine,
Cand erau acele petale de iubire inocenta aici langa mine,
Cand ti-am vazut in prag de iarna prima oara zambetul,
Cand mi-ai rostit prima oara cantecul.
Dragul meu iubit,
RăspundețiȘtergereRaman adesea fara cuvinte in fata versurilor tale, si desi versuri cu vorbe simple ele imi emotioneaza pana in adanc sufletul, si ma infioara de placerea dulce mi-o transmit. Asa cum ti-am zis si aseara este frumoasa poezia, imi aminteste de atatea momente cu noi doi si sincer, nu stiu unde s-a dus tot acest timp, pentru ca desi in prezent timpul curge lent, privind in trecut, realizez ca el a trecut repede, ca intr-un viitor sa facem doi anisori... Si eu te iubesc pe zi ce trece tot mai mult, si as vrea sa fiu tot mai mult in tine, sa ma cuibaresc la pieptul tau si sa raman acolo pentru totdeauna.
Chiar nu mai stiu ce sa-ti zic ... doar ca vor trece si aceste momente mai putin frumoase, si apoi ne vom bucura unul de celalalt asa cum ne dorim amandoi!
Te iubesc tare tare mult, raza mea de soare!