Arhitect plin de defect

Incerc de-o viatza sa-mi creez o lume,
Plina de soare,scaldata in a marii spume,
Iar vantul sa poarte cu el voci de ingeri,
Totul sa fie bine si frumos,fara a omului plangeri.

Iarba sa fie verde si cerul albastru mereu,
Iar in zare sa se ascunda un mic curcubeu,
Campurile de grasu sa-ti mangaie privirea,
Cu galbenul lor sa-ti inveleasca fericirea.

Pomii sa fie mereu plin de mere colorate,
Sa-ti inveseleasca viatza,mergand printre toate,
Sa fie rosii,verzi,poate chiar pe jumatate,
Sa privesti cu drag si cu dor la ce-ai lasat in spate.

Sa curga din muntzii albi apa rece,cristalina,
Sa privesti in reflectzia ei viatza ta divina,
Sa fie mori de vant din lem sa dea energie,
Sa ai lumina in noapte ce pare deja vie.

Sa-ti mangaie chipul stelele de pe cerul mare,
Iar luna sa le uneasca pe toate cu a ei candoare,
Sa nu fie negru,sa fie doar un argintiu inchis...
In noaptea rece ce sufletul tzi la deschis.

Sa fie case colorate impodobite cu mozaic,
Strazile sa fie albe ca zapada,sa nu fie o pata de nimic,
Sa vezi pe case mozaic parca rupt din sufletul tau,
Iar lumea sa te ajute,nu sa caute sa-ti faca rau.

Si crede-ma ca totul era asa cu ceva timp in urma,
Cand lumea se numea frumos colectiv,nu turma,
Cand banul nu-si gasea loc in lumea asta prea perfecta,
Ce-a facut un arhitect destept sa para cu o minte defecta.

Si-mi pare rau ca omul e in cautare de bani si placere,
Cand in sufletul fiecaruia sta un talent ce-ti ofera o mangaiere...
Si nu-ti ofera doar tzie,dar si celor din jurul tau,
Te simtzi bine cand faci un bine,dar cand faci rau nu te mai simtzi rau.

Si ma doare sufletul daca nu-ti spun si despre dragoste,
Desi multa lume spune acum ca e o pacoste,
Eu o vad frumoasa ca un trandafir in gradina plina de flori,
Stiulul si elegantza ce da la tot vii culori.

Si as murii fara ea caci imi simt inima cum bate,
Ca si cand iti simtzi copilul in burtica mamei cum se zbate,
Printre mii de soapte adorm usor in visul meu...
Si vreau sa ma trezesc chiar daca in lumea asta imi e foarte greu.