Pierdut printre visele udate cu lacrimi,
Pășesc ușor peste ale mele bolnave patimi,
Rupte parcă din sufletul meu negru,
Ce mă face să fiu dur și atât de sumbru...
Că sunt singur pe lume,te am doar pe tine...
Și parcă prin lacrimi,curge totul din mine,
Curg supărări,durere și reproșuri fără de sfârșit,
Sfios în aduncul meu,fac liniște,pentru că sufletul mi-a adormit.
Și-s uimit de ce poate crea inima mea,
Că-s uscat de dor doar după ea,
După zâmbetul de catifea ce-mi mângâia dimineața,
După mâna ei fină ce-mi aducea pe chip speranța...
Iar din bestia dură ce tot în jur sfasaia,
Am rămas doar ursul blând sub mângâierea sa,
Sub șoapta ei divină mă regăsesc acum,
După ce mă găsit abandonat pe drum...
A iubi inseamna a suferi, insa aceasta este probabil cea mai sigura cale catre mantuire.
RăspundețiȘtergerePoate te surprinde,dar nu sufar pentru ca iubesc,sufar pentru ca ea sufera din cauza celor ce-mi fac mie rau,nu din cauza altor lucruri si crede-ma ca tot blogul e o picatura in oceanul de dragoste si imaginatzie prin care ii arat ca o iubesc.Mi-as dorii ca macar o secunda sa fi in mintea mea sa vezi cat de inexplicabil in cuvinte e sentimentul pe care il am acum.Mi-as dorii ca macar un minut sa te plimbi in lumea mea,in tot ce-am creat si mi-as dorii ca o singura minisecunda sa simtzi tot ce-am trait,iar lumea o sa arate altfel in ochii tai.O sa pretuiesti fiecare pas pe care il dai,fiecare suras,fiecare clipa in care traiesti,fiecare sunet pe care il auzi.Am vazut si am trait atat de multa durere in viata mea,incat ma bucur ca pot sa traiesc si asa rau.N-as dorii nimanui nici macar sa stie ce-am trait eu.
ȘtergereMa gandesc cu spaima la Indragostitii din Verona...Oare de ce adevarata Iubire nu are tihna desavarsirii in aceasta lume ?
ȘtergereDragul meu ma bucur ca ne-am intalnit impreuna pe acelasi drum prafuit, plin de durere, presarat cu multe lacrimi si multe reprosuri, mangaiat poate de o stea nocturna,ce stralucea doar in lumina lunii, iar ziua se transforma...Ai fost, esti si vei continua sa fii pana in eternul suflet al meu, ploaia calda de vara ce-s sters calea mea plina de praf, ce-a spalat sufletul meu de murdaria trecutului si paienjenisul gandurilor negre, ce ce mi-a redat viata prin propriile versuri, cel ce-a adus soarele in locul meu de basm sinistru, in care ma inchisesem singura, si iti multumesc raza mea de soare, pentru furmosul curcubeu ce ma intampina in fiecare dimineata cand ma trezesc si imi da forta de a zambi, de a purta din nou pe chip acea inocenta pe care o crezusem pierduta pe veci..
RăspundețiȘtergere.Astazi... cred ca stii ce astept, nu?! Astept acea clipa in care de-abia trezita ma vei invita sa ma joc in ochii tai, cand ma vei lua de mana si ma vei purta pe brate in acea simfonie linistitoare a inimilor,cand vei decoperi cerul ce se ascunde dupa genele negre si vei saruta podul palmei cu aceeasi caldura cu care imi tii trupul langa tine, si alintata de tacerea tacerii,voi deschide pentru tine acea cartea a sufletului meu, si voi lasa marea sa stearga literele de pe el, ca din atingerea degetelor tale sa rasara cararea catre inima ta, mirosidu-mi a flori de cirese parul balai... si trupul meu impletindu-se cu al tau, ochii mei in ochii tai:*:*:*
Te iubesc enorm de mult, micutul meu drag si scump:*:*:*