Străin

 
Încet cu pași lenți dar siguri și sigur că momentul acesta trebuia să vină de multă vreme,dar l-am amânat în speranța unei schimbări.Momentul ca eu să părăsesc ce a mai rămas din familia mea.

Sincer crede-am că va fi mai apăsător și mai dureros acest eveniment,dar parcă îl privesc cu un aer dezinvolt Englezesc tipic anilor 50.Deși e greu mă las cuprins ca în tot deauna de eleganța Franțuzească și de punctualitatea și calitatea Germană,aratan-d că sufăr,dar cu demnitatea unui "bărbat adevărat" și cu același curaj o să fac și pasul acesta.

Decizia asta se aseamănă mai mult cu un joc de încredere,risc foarte mult,îmi risc propriul viitor,în speranța de a nu mai rănii singură persoană pe care o iubesc cu adevărat și a crea eu din proprile mele puteri,"drumul vieții" mele.Știu că ea e acolo pregătită să mă prindă,în timp ce eu îmi dau drumul din problemele care mă apăsa de-o viață și sper să aiva tărie și răbdare cu mine pentru că știu,sunt unul dinre cele mai dificile și diferite persoane.
 
Am ajuns în vârful "Muntelui meu de lacrimi",paharul sa umplut prea mult și prea mult l-am înălțat în speranța de a fi turnate și lucruri bune,dar m-am înșelat,și îmi pare extrem de rău că Mama și Fratele meu singurii care mi-au mai rămas aproape din familie sau dovedit ca fiind altcineva.

  Problema care a pus să spunem acest capac peste oala mea clocotin-d deja a fost diferența de idei,opinii,caractere și de țeluri.Eu fiind o fire artistică (asta îmi place să cred despre mine) nu m-au interesat aproape deloc banii,aceste hârtii fără sens dar totuși indispensabile pentru unii dintre noi,m-a interesat 90% dragostea pe care i-o port iubitei mele și 10% acea fărâma de eleganță sufletească,acea eleganță interioară care se reflectă în exterior facan-d ca o haină de 5€ să pâră de 200€,asta a fost aroganța mea și recunosc,sunt arogant când vine de vorba de cum arăt,de cum mă prezint.Aceste 2 lucruri nu le-am avut în comun cu Mama mea,în timp ce ea își crease deja o imagine total diferită asupra lumii în care eu trăiesc,o imagine în care dragostea pură și adevărată nu-și are locul,o imagine în care pământul pe care sunt construite toate este verde de Euro,nici decum de iarba care îmi mângâie mie picioarele,așa că în vârful Muntelui meu sau creat multe evenimente,printre care și violente,verbal dar și fizic.

Așa că eu am ales să-i laș muntele ei,iar eu să merg să-mi creez alt Munte,de data asta nu doar al meu,dar și al iubitei mele.

  De 6 ani mă simt "Străin" în propria casă,în propria Familie,simt că locul meu nu e aici și știam asta de mult,dar am încercat să mă strecor ca un șarpe mârșav printre alți șerpi,dar defapt eu nu sunt un șarpe de asta n-am reușit,eu sunt același "Urs",uneori de plus cu o inimă roșie cusută în piept,alte ori acel "Urs"cu gheare mari care sfâșâie totul în calea lui.

Am ajuns la capătul puterilor mele de înțelegere și de normalitate,lungite chiar și peste exagerare,așa că nu are rost să mai rămân aici,așa că lume plec în lumea asta mare.La 18 ani îmi iau bagajele și plec.

Sincer,sunt foarte mândru de mine și de ce-am făcut până acum.

  Lume ăsta sunt.Iubește-mă,crește-mă,alintă-mă și ceartă-mă când greșesc!!!