sâmbătă, 27 aprilie 2013

Verighete


Două suflete pereche,
 Într-o cameră veche,
 Șoapte la ureche,
 O verighetă atârnata,
 La gâtul ei,de mult uitată,
 Din prima clipă să știe,
 Că el e acolo nu doar prin poezie,
 Nu doar cu gândul,
 Dar și cu sufletul,
 Cugetul,
 Șoaptă purtată,
 De vânt pe pielea ei înghețată,
 Dar distanță s-a spulberat,
 Verighetă pe degetul lui iar,
 Sufletul e golit de amar,
 La gâtul ei atârnă greu o inițială,
 Aparent banală,
 Dar ea știe,
 A lui nestinsă poezie,
Pe prea îngălbenita hârtie.

Un comentariu:

  1. doua verighete sunt sufletele noastre, doua inimi ce bate ca fiind doar una ... un singur trup si o singura privire ce se oglindeste buzele noastre dornice sa se imbata intr-un sarut ... sarut dulce nascut din iubire si pasiune ... imi doresc ca aceeasi vapaie ce ne arde astazi sa fie la fel de intensa si sa fie tot mai crescanda in fiecare zi, caci te iubesc enorm de mult, gurita :*

    RăspundețiȘtergere

Sufletul ce-ti spune?