Cum ar fi ca-n fiecare zi sa nu aud buna iubitu?
Si cred ca a venit timpul sa spun nu stiu,
Cum sa-ti descriu cel mai mare pustiu.
Nu am avut niciodata un suflet cald aproape,
Acum cu sufletul tau superb parca le am pe toate,
Simt liniste unde o data se dade-au lupte crunte...
Si parca simt ca s-au spulberat vremurile nevrute.
Am pus praf de stele si-am facut praf din amintiri,
C-am trecut separatzi prin viata,amandoi ca doi martiri,
C-am trecut de noaptea grea si-am vazut ca se poate,
Ca doua frunze in vand sarutandu-ne printre soapte.
E roua diminetzi,e frumusetzea pierduta a viatzii,
Sunt ochii tai ce ascund misteru disputat de toti poetzii,
In ochii mei gasesti sansa sa iubesti,iama de mana,cresti,
Invata sa iubesti ca stiu ca doar in ochii mei acum te regasesti.
Acum ai vise cu mine,dar visele se implinesc...
Si sti ca intr-o zi langa tine o sa ma gasesc,
O sa ma regasesc,o sa te iubesc...
Si doar tu sti ca langa tine o vesnicie vreau sa traiesc.
Sa te imbrac in petale cand inima te roare,
Sa simtzi cum sufletul tau pierdut prinde culoare,
Cum ploaia lacrimilor mele ineaca tot ce-i rau,
Cum soarele meu uitat coboara acum iar in hau.
"Cum ar fi viata mea fara tine?" este intrebarea pe care ti-o mai pun adesea cand realizez cat de deosebit esti si ma minunez ca esti alaturi de mine dupa atatea furtuni si ploi ... Intrebarea asta pentru mine si-a gasit raspunsul ... Insa o alta invadeaza mintea mea si spune "Cum ar fi fost lucrurile daca eu as fi ajuns in viata ta atunci cand haosul domnea in sufletul tau? Oare m-ai fi primit ca acum cu bratele deschise sau m-ai fi respins?!" Stiu ca pentru tine aceste intrebari nu isi au rostul, si ca punanduti-le e o irosire de energie, dar daca ele chiar nu isi au un scop anume, atunci de ce sunt oameni care isi framanta mintile cu intrebari de genul "Cine suntem?", "De ce existam?", "Cine ne-a creat?" etc. ... Vezi tu o parte din aceste intrebari si-au gasit raspunsul si ne-au facut sa aflam mai multe despre noi ca fiinte umane... Asa vad si intrebarea mea, o vad importanta prin ceea ce reflecta esenta ei ... Poate e mai greu de inteles pentru este un lucru mai complicat. Imi plac lucrurile complicate, la care nu am raspuns imediat, care imi incita mintea sa merg la departe ... Asa ma dezvolt eu si personalitatea mea ... Doar trebuie sa cresc si eu ... Si poate ca eu pentru tine sunt fara experienta, si vorbele mele sunt lipsite de importanta si nu am dreptate niciodata pentru tine, insa timpul chiar fara sa-ti dai seama vei ajunge candva la vorbele mele ... Intelepciunea mea imbraca haina inocentei ... Poate vad lucrurile intr-un stil inca primar, inca nedezvoltat suficient ... Imi place sa ma vad inca copil, desi am mintea destul de matura desi nu las sa se vada asta ... Imi lipseste copilaria si zambetul inocent de copil, si incerc sa profit de aceste lucruri pana cand mai pot caci intr-o buna zi voi creste si voi ajunge sa-mi cresc proprii copii si voi gusta din nou farmecul copilariei prin intermediul lor ...
RăspundețiȘtergereEu nu sunt speciala, fiecare calitate a mea sunt lucruri muncite cu mult efort. Nu am fost inzestrata cu daruri speciale, sunt o persoana mai limitata, dar incerc sa-mi intrec limitele ... Invat in fiecare zi sa te iubesc. Remarc cum cu fiecare bataie a inimii mele, dorul de tine se face si mai mare ...
Speranta din sufletul tau ... interesant titlu ... Cred ca asta e singura mea calitate innascuta ... Speranta ... Desi cand mi-a fost foarte greu, intotdeauna am avut speranta care m-a ajutat sa merg mai departe ... Speranta vreau sa-ti insuflu si eu tie ... Micutule, e singurul lucru care as putea sa ti-l ofer in acest momente de zbucium al tau... Stiu ca esti ingandurat ... Esti trist si suparat si toate aceste versuri ascund asta ... Adevaratele ganduri iti scapa desi nu vrei asta ... Tu nu esti omul mastilor, nu esti omul ascuns ca si mine ... Tu ai fost mereu in fata acolo chiar daca ti-a fost greu, ti-a fost frica ... Invata si tu sa-mi vorbesti cand nu mai poti ... Eu sunt aici intotdeauna ... Orice lucru primeaza in fata ta ... Doar intinde-mi mana si nu te mai ascunde de mine, micutule.
Sufletul meu e bine, iubitul meu... Tu, micutule, eu de tine trebuie sa am grija, ca mi-e tare teama ca ai faci greseli ... Si nu e vorba ca nu te iert, te iert intotdeauna, dar cum spui si tu ... de ce sa reparam lucrurile dupa greseli cand le putem corecta cand toate sunt foarte mici ... Si stiu ca o sa zici ca tocmai eu m-am gasit sa-ti zic toate astea ... dar eu consider ca asa e bine sa-ti zic ...
Te rog nu te supara pe mine ...