Imi e dor sa te asculd si sa te vad cum vei zambii,
Imi e dor de sarutarea ta desi nu am simtzit-o pana acum,
Imi e dor sa te tzin de mana cand mergem impreuna pe drum.
Poate nu va fi bine,dar voi astepta ani intregi,
Am facut multe greseli si nu ma astept sa le intelegi,
Dar o sa vina vremea cand o sa fim mereu impreuna,
Sa te sarut bland,iar tu sa ma tzii strans de mana.
Te iubesc mai mult decat orce pe lume,
Chiar si luna de pe cer iti poate spune,
Cum ai povestesc in fiecare noapte despre tine,
Ea stie ca tu esti sufletul meu mai bine ca orcine.
Lacrimi grese si reci imi curg acum,
Ca risc totul pentru a merge cu tine pe un drum,
Dar nu mie frica,ca voi pierde tot ce am,
Imi e teama ca tu nu vei intelege si nu vei da pe mine un ban.
In fata noastra,se asterne in fiecare zi cate o pagina alba, fila ce asteapta sa fi mangaiata de gandurile si sentimentele noastre si mazgalita de propriile cuvinte si fapte ... Si asa se umple fila cu fila, pagini intregi si alcatuim cartea vietii noastre ... Atunci, cand vei deschide undeva aleatoriu cartea, ea iti va infatisa amintiri, o lume apusa de mult timp vie doar in paginile ingalbenite de timp ... Va trece timp, va trece fir cu fir de nisip din clepsidra in oceanul de nisip... Se vor scurge toate in fata ochilor nostri, iar cand vom realiza acest lucru, te vei uita in oglinda si iti vei remarca chipul brazdat de riduri si zbarcit, parul alb, un mosulet carbovit, cocosat, insa vei pastra din anii de tinerete doar culoarea cafenie a ochilor tai si iti vor aminti de acele vremuri ...
RăspundețiȘtergereDragul meu, cum mi-ai spus si tu odinioara, desi nu atat de demult ... ca a alege inseamna a risca, ca a risca inseamna a iubi, ca a iubi inseamna a avea incredere, ca a avea incredere inseamna a pretui, ca a pretui inseamna mai intai a oferi, ca a oferi ineamna a fi tu insuti ... Poate ordinea in care m-am ales aceste cuvinte, nu este cea mai potrivita, insa inlatuirea lor asa cum ti-am descris aici mi se pare cea mai logica ... Eu, dintotdeauna, am fost o persoana mai rationala, insa acum am inceput sa simt fiecare veriga a lantului ce ti l-am spus ... E placut si interesant sa simti fiecare acest lucru, desi uneori devine dureros si iti doresti sa te retragi, sa te inchizi, sa nu mai vrei sa risti ... Si in timp ce toate aceste cuvinte dezlantuie furtuni colosale in suflet, de undeva, nu stiu de unde, apare o raza, si face lumina in toate gandurile tenebroase, si le alunga ... Si apoi remarci ca desi ai suferit, faptul ca ai riscat atata a meritat ... Si ajungi sa te bucuri de un suflet cald, ce iti insenineaza calea la fiecare pas pe care il faci.
E necesar sa vezi lucrul bun dintr-un lucru rau, castigul dintr-o pierdere ... Fiecare cazatura, fiecare esec ne face sa fim persoane mai bune, mai intelepte ...
Stii, lucrurile materiale si frumusetea sunt lucruri relative, precum dispar visele cand ajungem sa ne trezim, precum noaptea ce se risipeste in ivirea zorilor ... Stiu ca ai teama mare in ceea ce ma priveste ... E dureros pentru mine sa stiu ca iti e teama ca te voi parasi din cauza acestor lucruri atat de superficiale, atat de neimportante ... Dar iti voi demonstra ca gresesti si ca pentru mine esti important tu, sufletul tau de care m-am indragostit ... Si te iubesc enorm de mult, micutul meu!