Merge-am incet,pe-al vietzii drum eram pierdut,
Ratace-am printre stele argintii,
Nu stiam,nu stiam ce va mai fi.
Peste vai,peste muntzi ploua mereu,
Si de atunci ploua si-n sufletul meu,
Si-as vrea sa pot zbura,
Sa-ti alin incet totul doar cu privirea.
Ne iube-am parca eram singuri pe pamant,
Ne sorbe-am soaptele pe aripi de vant,
Ne scaldam printre randuri in zor de zi...
Si seara,iar ne prinde-a sub astrii argintii.
Oare sti cat imi e de dor?
Oare sti cat de mult as vrea sa stiu sa zbor?
Sa-ti sarut buzele cu gust de vant rece...
Sa nu-mi las inima niciodata de langa tine sa mai plece.
Iubitul meu scump,
RăspundețiȘtergereAtunci cand ai plecat, am plans eu, a plans si cerul ... Am plans, pana mi-au secat lacrimile, pana am simtit ca ma scurg, si devin ocean de desert, si in plina vara uscata, fiecare fir de nisip se face gheata, si iarna rece m-a cuprins... Au trecut anotimpuri reci prin mine, cand tu ai plecat, caci stiam si stiu ca va trece iarasi ceva timp pana cand te voi putea iar imbratisa si iar iti voi saruta chipul ... Mi-a fost greu sa ma rup de langa tine, sufletelul meu adorat, dar stiu ca va venii si vremea cand suspinele mele vor fi preschimbate in zambete dulci, caci fara tine orice suras se transforma in lacrima ...
Si scriu acum randuri pline de dor, pline de dragoste, ca sa stii ca in sufletul meu e un ocean de dragoste care asteapta sa te scufunzi in el, sa-ti speli chipul, trupul, gandurile ... Si va trece si aceasta perioada mai urata, va trece si aceasta perioada mai grea, vor trece toate aceste, si ne vom zambi iarasi fericiti unul altuia, oglindindu-ma in ochii tai caprui, si-ti voi oferi cerul meu plin de speranta... Lasa-ma sa-ti fiu alaturi de dimineata si in fiecare noapte, sufletelul meu scump, si am sa-ti arat de frumoasa poate fi viata ...
Te iubesc enorm de mult, iubitu meu:*