Undeva,ratacit in lumea asta mare,
Undeva,unde fara tine nu e culoare,
Sufletul ma doare si plang incet...
Si incarc dorul greu sa il inec.
Si plang si plec iar pe dumul meu,
Sperand ca intr-o zi nu va mai fi greu,
Sper sa te am pe tine guritza mea,
Sa fim doar noi doi pierdutzi in noaptea grea.
Sa-ti mangai chipul si sa adormi usor,
Iar in vise sa te port pe un covor zburator,
Sa-tzi arat cate am creat cu dragostea noastra,
Iar calauza noastra sa fie noaptea albastra.
Sa-ti zambesc si sa te strang tare in bratze,
Sa-ti presar in suflet iar mii de sperantze,
Sa-ti impretesc in par iar miile de vise,
Ce canva le-ai dat de-o parte,fiind neatinse.
Undeva, in lumea asta mare, rataceste al meu suflet, si imi pierd orice culoare, cand tu nu esti langa mine, iubitul meu, sa-mi mangai al meu gand plin de tine, si inima mea desert de lacrimi uscate... Si imi strang inima mea intr-o imbratisare, mintind-o ca e a ta imbratisare, si suspina saraca... caci nici macar amintirea ta nu-i mai incalzeste sufletul ... Si-si doreste sa se smulga din mine, sa lipeasca la tine in piept, sa aibe din nou iubire si acel strop de gigansie ce doar tu i-l poti da.
RăspundețiȘtergereSi as alerga descultata, aceasta distanta, numai sa-ti vad pentru o clipa chipul tau, caci imi e atat de dor de tine, sufletelul meu. Nu ar conta ca eu as ingheta, caci tu m-ai incalzii cu caldura iubirii tale, si mi-ai mangaiat trupul obosit cu ale tale soapte de vis, si mi-as pierde gandul intr-un colt de rai, ce se contureaza in ochii mei, si as patrunde in glasul tau duios, sa raman acolo si sa traim impreuna armonios.
As vrea sa vad, in cerul ochilor tai caprui, cate am creat noi cu dragostea noastra, si cand noaptea albastra a devenit calauza noastra... Caci, bratele mi se frang de durere ca nu te imbratisez, caci speranta mea e flacara care si-a terminat fitilul, iar visele mele toate s-au risipit cu mult inainte de acest rasarit...
Imi e foarte dor de tine, si chiar iti simt lipsa, iubitul meu drag:*>:d<