Îți văd zâmbetul doar în poze,
Printre situațiile negre,deloc roze,
Deloc așa cum ne-am dorit,
Poate că viitorul ne-a cam mințit...
Și mă doare,mă doare mereu,
Săpa acolo,în adâncul sufletului meu,
Până și ochii grei nu vor să se închidă,
Într-o situație atât de lucidă.
Dur în prezență,serios în aparență,
Îmi înec copilul din mine în demență,
În sufletul prea plin de toate acum,
Când până și cei dragi îmi pun piedici în drum.
Da nu-i nimic,sunt luptător de mic,
Îmi pun coifu de Spartan și mă ridic,
Strâng din dintzi,din ăștia ce mi-au mai rămas,
Căci pe restul i-am măcinat,ramanan-d fără glas.
Oricum îmi iau avânt și plec,
Dar ei asta nu o înțeleg,
Ei cred că o haină,un ban,o mâncare bună,
Pune pe suflet cea mai mândră cunună.
Dar eu nu-s ca ei,sunt ceva mai aparte,
Eu plec desculț,pe jos,oricât ar fi de departe,
Căci am atâtea cicatrici pe mine și nu m-au întors din drum,
Unele noi nu or să mă oprească acum.
Mi-ai amintit de acel film absolut emotionant:
RăspundețiȘtergereUn om este mai mult decat suma greselilor sale.Povestea unui om este povestea intregii omeniri.
In trecerea timpului, zambetul ne revine acolo pe chipul nostru, se sadeste in sufletul tau si al meu si fara sa stii, prin greutati trecem zambind impreuna, ca acum cand poti putin timp ne mai desparte pana vii acasa, si eu te astept cu zambetul larg si inima calda ... te iubesc enorm de mult dragul meu :*
RăspundețiȘtergere