Aprind lumânări în umbra cărților,
Și-al meu dor,a plecat departe,călător,
Lăsând în urmă doar săruturi fine,
Printre îmbrățișări,rupte din rai,parcă divine.
Iar soarele dus de ceva vreme,
Îmi lasă luna,uitând de probleme,
Și ne iubim de parcă azi e ultima zi,
Deși știm că multe vor mai fi.
Muzica dulce îmi mângâie sufletul,
Iar tu îmi mângâi ușor inima,
Căci ești doar a mea și-mi simți cugetul,
Îmi simți sufletul și urâta teamă.
Dar ne iubim ușor,încet,fără resentimente,
Două suflete perfecte,îmbrăcate în defecte,
Căci asta-i viața și nu mă plâng de ea,
Deși e rea,e a mea.
Iti citesc versurile cu aceeasi emotie de fiecare data: conteaza foarte mult pentru mine cuvintele pe care le "asterni", tocmai pentru ca stiu ca sunt din suflet.
RăspundețiȘtergereMulta liniste si intelepciune !
multumesc
RăspundețiȘtergereIn umbra cartilor, adesea imi invalui sufletul, ma ascund in literele negre, sa ma regasesti tu in fiecare rand pe care il scrii, in fiecare rand pe care ochii tai caprui il mangaie cu privirea ... sa ma las purtata printre randuri, printre ganduri, printre versuri,printre ale noastre trupuri si las sa treaca fiecare particica din raul vietii sa se scurga si iubirea intre noi sa pluteasca, caci si daca ma supar mereu va fii de scurta durata si cu fiecare suparare pe care o am, parca te iubesc tot mai mult, sufletelul meu :*
RăspundețiȘtergere