luni, 6 mai 2013

Lucruri noi pentru persoane noi

    Cred cu tărie că scrisul a fost creat pentru vorbele ce nu pot fi rostite.Pentru acele cuvinte care ar suna ridicol sau nu ar caracteriza acea persoană,ca fizic.În timp a început să-și piardă din esență.A început să fie comercial.Pentru unii durează ani să scrie o carte lipsită de sens și esență,pentru mine ar dura doar câteva luni.Ca să scriu cu adevărat o carte în care să me regăsesc ar dură poate o eternitate.
Sufletul e nemuritor și infinit în esența lui Divină,așa că aș putea să scriu la infinit tot ce-mi trece prin fața ochiilor și se materializează în trăiri,simțiri,fapte,chiar și consecințe.
Am destul material să scot o carte,strâns în ani de zile și nu o carte normală ci una de poezii,în care mi-am pus toate sentimentele,trăirile,furia și dragostea,dar simt că nu o pot încheia niciodată.Poate o pot încheia fizic,dar sufletește nu o pot încheia niciodată.
Am citit destule cărți,dar puține m-au impresionat și au făcut asta prin simplitate,trăire și sentimentul pe care parcă pot să-l miros pe paginile îngălbenite de vreme.Am citit și altele,complicate,complexe cu un vocabular impresionant și foarte sofisticat,ajungând să cred că e o idee simplă transcrisă de o minte complicată și bulversată.
Anii trec și începe chiar și generația nouă să-și dea seama că multe lucruri sunt lipsite de sens și încearcă să le ignore sau să le înlăture.Deci într-un final simplitatea și vocabularul simplu și concret va rămâne.
Pot fi ambele,complicat,sofisticat,dar și simplu,sentimental,sincer și la obiect.Aș fi un mincinos dacă m-aș arată că o persoană sofisticată în vocabular,nu aș mai fi eu și aș minții o lume întreagă.
Prefer ca rândurile mele să fie citite de foarte puțini oameni care se regăsesc într-un final în mine,decât să mă citească o lume întreagă și să nu se complacă în starea pe care eu am plantat-o cu o nespusă bucurie și tandrețe în acele rânduri.
Poate într-o zi voi fi celebru.Dar un celebru mort,sau poate anonim.Totuși încă scriu ce simt și ce nu pot rostii în cuvinte.
Nu-mi păsa ce crede lumea,nu-mi păsa ce-și dorește,ce ar fi comercial,ce sa-r devora într-o clipită din librării.Îmi păsa doar de acele persoane care mă citesc pentru că în interiorul lor se simț singure și rândurile mele le demonstrează că mai e unu uitat acolo în întunericul litaraturii și a sufletului uman.
Nu m-aș putea descrie pentru că zi de zi sunt lucruri care mă schimbă,care mă influențează,șochează,încântă.Lucruri noi pentru persoane noi.
Deci îți ofer în fiecare rând lucruri noi pentru persoane noi iubitul meu cititor.

Un comentariu:

  1. Intotdeauna,scrisul a fost al tau ... scrisul este al tau ... si el va fii mereu al tau ... mie imi e dor de tine cand scrii ... imi place tot ceea ce scrii, chiar daca adesea abordarea temelor este ceva mai noua pentru mine si ma adaptez greu cu stilul adoptat, eu tot te citesc cu drag, iubitul meu, caci varful penitei tale scrie mereu in sufletul meu chiar daca nu se contureaza pe foia de pe biroul rosu ... intotdeauna, sa scrii iubitul, pentru ca in fiecare zi se va gasi o persoana sa-ti citeasca randurile :*

    RăspundețiȘtergere

Sufletul ce-ti spune?